Dintre numeroasele cugetări despre hârtie am ales următoarele: “Chiar şi când legile au fost scrise pe hârtie, ele nu ar trebui să rămână nemodificate pentru totdeauna.” (Aristotel); “Hârtia nu roşeşte.” (Marcus Tullius Cicero); “Dacă primeşti o hârtie gata liniată, scrie pe verso.” (Juan Ramon Jimenez); “Mâzgălitorii de hârtie par să fie un simptom al unui veac tulbure.” (Michel de Montaigne); “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga); “Îndrăgostiţii care se iubesc cu adevărat nu îşi pot pune fericirea pe hârtie.” (Anatole France); “Cu cuie de cuvinte sunt pironit pe hârtie.” (Vladimir Maiakovski); “Când este vânt, zboară şi hârtiile netrebnice de pe drum.” (Nicolae Iorga); “Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă.” (Antoine de Saint-Exupery); “La viitorul potop, Dumnezeu nu va folosi apă, ci hârtie.” (Romain Gary); “Hârtia este necesară pentru a scrie lucrurile de care avem nevoie să le ţinem minte. Creierul este folosit pentru a gândi.” (Albert Einstein); “Datoria celui care scrie ar fi să-şi taie venele pe hârtia albă din faţa lui. Să curme astfel chinul lumilor nespuse.” (Emil Cioran); “Copacii sunt poezii pe care Pământul le scrie pe Cer. Noi îi tăiem şi îi transformăm în hârtie pentru a ne exprima învăţămintele pe ea.” (Khalil Gibran); “Hârtia are mai multă răbdare decât oamenii.” (Anne Frank).
Mai adaug câteva proverbe din înţelepciunea universală: i) Proverbe româneşti: “Hârtia multe rabdă.”; “Pentru un petic de moşie se strică un sac de hârtie.”; ii) Proverbe chinezeşti: “O carte închisă este doar o bucată de hârtie.”; “Şi o bucată de hârtie este grea dacă o ridici de multe ori.”; “Viaţa unui copil este ca o bucată de hârtie pe care fiecare persoană lasă un semn.”.
Având conştiinţa proporţiilor, mi-am îngăduit să prezint o serie de însemnări din volumul meu publicat în 2016 sub titlul Gânduri printre cuvinte: “Un zmeu multicolor de hârtie se bucura că a reuşit să învingă legile gravitaţiei, până când vântul a încetat să mai bată.”; “Fila albă de hârtie din faţa scriitorului este ca zăpada proaspăt aşternută care aşteaptă să treacă pe acolo primele <sănii ale creaţiei>.”; “Orice copac acceptă să se sacrifice în numele literaturii de valoare, transformându-se în hârtie.”; “Nu scrieţi pe trunchiurile copacilor, aşteptând până aceştia vor deveni hârtie de scris!”; “Z a consumat un top de hârtie, fără a reuşi să scrie o <poezie de top>.”; “Şi o pană uşoară poate răni dacă lasă, în urma ei, cuvinte grele şi urâte pe hârtie.”.
Prima etapă a istoriei hârtiei a fost localizată în China. În jurul anului 100 D.Hr. un mare demnitar al Curţii, eunucul Cai Lun, a prezentat Împăratului primele foi. În aşa-numitele Cronici ale Hanului se spune că această idee i-ar fi venit în minte, mergând în fiecare dimineaţă pentru a medita, pe malul unui iaz folosit de gospodine ca spălătorie; într-o zi el a văzut că fibrele desprinse prin frecarea rufelor murdare se strângeau, formând o ţesătură, le-a adunat şi le-a uscat, obţinând o foaie destul de rezistentă ce era foarte potrivită pentru scriere. Descoperirea întâmplătoare a lui Cai Lun s-a răspândit repede pe coastele Japoniei datorită unui călugăr pe nume Dokio. În bătălia de la Atlah de pe râul Tala din anul 751 D.Hr. arabii au obţinut două rezultate semnificative: au ajuns la frontierele Chinei şi au aflat procesul de fabricare a hârtiei de la un producător chinez care fusese luat prizonier şi dus la Samarkand. În jurul anului 1000 hârtia s-a răspândit în întregul bazin mediteranean şi ulterior pe alte meleaguri ale Europei. Marco Polo a dezvăluit acea invenţie în filele cărţii sale Il Milione după îndelungata călătorie efectuată în China. Încă din anul 1283 se vorbea despre fabrica de hârtie a lui Fabriano, ca şi despre alte fabrici din localităţile italiene Amalfi, Prato, Lucca, Veneţia, Modena, Cividale del Friuli.
Istoria fabricării hârtiei are îndepărtate şi adânci rădăcini pe meleagurile româneşti. În veacul al XVII-lea, în Transilvania existau morile de hârtie, care foloseau forţa hidraulică a râului Sebeş. În localităţile Lancrăm, Strungari, Vinţul de Jos, Miceşti şi Aiud existau fabrici de hârtie ce erau administrate de “Capitulul romano-catolic (corpul canonicilor unei Catedrale – n.n.) de Alba Iulia”. În anul 1837, la Sânpetru, lângă Sebeş-Zărneşti lua fiinţă o fabrică de hârtie care există până în zilele noastre. Aceasta era menţionată în revista Transilvania din 1873 în următoarea descriere: “fabrică de papir mecanică, construită după sistem nou”. În Moldova, înfiinţarea în anul 1841 a primei fabrici de hârtie la Văleni/Piatra Neamţ, pe malul râului Bistriţa, este legată de numele vestitului cărturar Gheorghe Asachi (1788-1869); nu întâmplător aceasta a rămas în istorie sub denumirea metaforică de “Moara lui Asachi”. Acea fabrică în adevăratul înţeles al termenului avea: 3 maşini cilindrice, 2 prese de apă cu osii de fier, 3 prese de uscat şi o maşină de tăiat petice. Pentru aprovizionarea cu hârtie a cancelariilor de la Iaşi şi din toate ţinuturile moldovene, Asachi a făcut depozite de desfacere la Iaşi, Suceava, Bacău, Bârlad, Focşani şi Galaţi.
Era contemporană înregistrează o multitudine de preocupări referitoare la utilizarea extinsă a hârtiei. Se consumă cantităţi uriaşe de hârtie de către firmele de curierat; birocraţia a devenit excesivă şi, în mare măsură, inutilă (s-a constatat, pe baza unor cercetări sociologice, că un angajat obişnuit care lucrează într-un birou generează anual între 54 şi 68 de kilograme de deşeuri de hârtie albă ce ar putea fi recuperată); pseudo-literatura este o consumatoare de multă hârtie, populând anticariatele cu cărţi îndoielnice pentru diferite vârste; digitalizarea nu a ajuns să fie o prezenţă omni-potentă, fiind deseori însoţită de “străbunica ei”, hârtia. Se taie fără noimă foarte mulţi copaci, dând prioritate unor proiecte imobiliare. Am scris, în articole publicate anterior în această gazetă, despre numeroşii arbori autohtoni cu destinaţia Austria, ţara renumitei “Păduri Vieneze”. Vă mai amintiţi episodul penibil al profesoraşului provincial – devenit chiriaş al Palatului Cotroceni timp de peste un deceniu – care planta în faţa camerelor TV câţiva puieţi de copaci de care probabil s-a ales praful?
Reciclarea hârtiei este încă insuficientă în România, spre deosebire de alte ţări. Am citit, în diverse publicaţii de profil, următoarele elemente: *o tonă de hârtie reciclată salvează de la tăiere 17 arbori maturi; *aproximativ 35% din copacii tăiaţi pe întreaga planetă sunt folosiţi pentru producerea hârtiei; *compensarea pierderii de copaci din ultimul deceniu ar presupune ca fiecare persoană să planteze 2 arbori pe an şi să-i îngrijească o perioadă de 10 ani; *procesul de reciclare a hârtiei generează o poluare a mediului înconjurător cu 70% mai redusă decât producerea hârtiei din materie primă; *hârtia sub diferite forme ocupă circa 41% din totalul gunoiului menajer; *cu tehnologia actuală hârtia poate fi reciclată de 4-6 ori; *o fabrică de hârtie foloseşte cu 40% mai puţină energie dacă utilizează hârtie reciclată în locul fibrei de celuloză etc.
Sper că cititorii mei vor fi impresionaţi şi, totodată, îngânduraţi de poezia lui Marin Sorescu, intitulată Hârtie pe care o redau în finalul acestui articol: “S-a anunţat, cred, la apocalipsă,/Nu ţin bine minte,/Că un mare uragan de hârtie/Se apropie din direcţia N.-V./Şi din toate direcţiile./Uraganul va pustii totul în calea sa,/Prefăcând totul în hârtie./Copacii se vor transforma în hârtie,/Animalele în hârtie,/Aurul în hârtie./Oamenii vor ţipa de groază/Şi ţipetele lor/Vor deveni pe loc şerpi de hârtie/Şi apoi ei înşişi se vor desface în hârtie:/Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,/Hârtie de saci, hârtie de <Biblie>,/Hârtie de ţigarete/Şi mai ales ziare./Unii vor deveni articole de fond,/Alţii vor intra în problemele/Industriale ori agrare,/Alţii vor trece la pagina externă./Scriitori care nu s-au ratat încă,/Din lipsă de spaţiu,/Se vor rata în primii cinci cuadraţi./Ca să mai lungim vorba:/Va fi un uragan şi o hârtie/Mondială./Şi la urmă,/Scos din răbdări,/Se va căsca Pământul./Va înghiţi cu poftă totul/Şi se va şterge la gură/Cu oamenii care s-au transformat /În şerveţele.”.
